Cum nu se scotea ursu afara din pestera ,asa era fata ce o iubesc si inca o plac.Ma numesc Marius,am 14 ani o inaltime perfecta pentru mine.Acum nu mult timp,m-am indragostit de o fata Ramona.Avea un par lung ca o mare ,ochii albastrii ca si cerul ,un chip de inger ...nu aveai cum sa nu te indragostesti de ea.Si ea ma placea ,in modul ei ,ma iubea cum stia mai bine ..mult sau putin.Era o scanteie a iubirii intre noi,ceea ce ma bucura de fiecare data.Ma simteam iubit,nu era loc mai bun decat sufletul ei.O iubeam mai mult ca orice ce ,ea ,era hrana mea de zi cu zi.In fiecare seara ,ne sarutam la apusul de soare auzind usor valurile marii cum veneau spre mal.Eram doua suflete pereche.Nu credeam ca o sa ne despartim vreodata ,dar destinul ne-a ales si tot el ne poate desparti.Ziua venise ,parintii ei nu erau de acord de iubirea noastra.Cand mi-sa spus de ea,credeam ca va fi sfarsitul.Am strans din dinti ca de ficare data si am zis in minte :
-Nu ,nu se poate ca sfarsitul sa fie asta ! Nu..
Zi cu zi,minut cu minut se scurgea si ea tot disparea din viata mea .La inceput i-am promis ca nimic si nimeni nu ne va desparti.Asteptam cu zilele un raspuns de la ea .Pierdeam nopti cu gandul la ea ,cu gandul daca e teafara.Mereu ma gandeam la ea...iubirea mea.Nu mi-am pierdut increderea in mine,in noi,stiam ca fi totul bine.Dar..am asteptat 1 an si nimic.Intrun final,am mers usor spre domiciliul ei.Nu foarte departe,ma gandeam sa nu se fi mutat din oras.Imi batea inima foarte tare ,gandul fugea ca si vantul.Dar ma intreb oare ,ma mai iubeste ? Mergeam parca eram ranit,dar defapt inauntru meu eram plin de rani,din cauza plecarii ei.Ajunsesem , nr 5 str.Marginii.Eram in fata portii ,imi batea inima gata sa iasa din piept,sa bat la usa sau nu ? Trebuia sa bat,nu am venit degeaba pana aici.Bat.Nici un raspuns,bat a doua oara.Deschise poarta si imediat cum ma vazu spuse incet :
-Tu...
Dar nici un cuvant nu apucasem sa pun ca imediat un baiat din spate veni .O lua in brate,saruta si spuse suspicios :
-Dar cine e el draga mea ? Un alt...prieten de al tau ?
Mi-se rupese sufletul in mii de bucati.Totul ce am facut am facut in zadar.Era clar ca isi gasise pe altcineva.Incepusem sa plang ,destul de tare .Ea ,nici o reactie el nici atat.Plangand ,cu inima inecata in sange ii zic apasat :
-Nu-ti cere scuze,a fost greseala mea din totdeauna.A fost a mea...iubirea noastra e moarta !
Si plec spre casa cu capul aplecat,si mai ciuruit de gloante decat eram inainte.Ajuns acasa,mama se uita la mine si ma intreba ce patisem.Nu am vrut sa ii spun,dar ma putea ajuta sa trec peste.Dar nu ,ma pun la masa ce ii scriam poezii de dragoste cu noi doi .Incerc a scrie una de incheiere,dar imi tremura stiloul in mana.Inima incepe a ma durea ,din ce in ce mai mult.Simteam a ma sufoca ,si o durere in inima care nu mai puteam sa o contolez.La un moment dat ,simteam parca mi-se rupse un vas de sange la inima.Ma durea foarte tare ,incat numai puteam sa vorbesc.Vad negru in fata ochilor,corpul numai il simt si dintr-o data m-am dus ...iar stiloul ,umbla liber pe foaie scriind despre moartea mea ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu