Fata iubirii...
In zorii zilei de vara,pe cand soarele stralucea, ea,o fata,imi alina sufletul .Mi-l ungea cu iubire,ca si o rana provocata in campul de lupta .Ma iubea,ma imbratisa si ranile mi-le vindeca.Mergeam pe cararea vietii iar ea,un prim ajutor pt suflet imi era .Un sarut imi trebuia ,si ma intorceam in razboi pt a lupta pentru a noastra iubire si patrie.Un par lung negru ca noaptea,niste ochi albastrii imi straluceau,un chip de inger avea..ea era..da,chiar ea.Un pansament al dragostei mi-l strangea la mana si inima pulsa din ce in ce mai tare spre campul de batalie.Ma ridicam usor din pat,fara a o trezi,imi luam uniforma ,arma si o sarutam pe buze usor.Iar apoi ,cu lacrimi in ochi inchideam usa dupa mine.Si ma gandeam tot la ea..Atunci cand eram la pamant,in spate ma uitam si cu arma in mana trageam inainte si cu gandul ca va veni medicul iubirii .Venea,si-mi zicea usor :
-Sunt aici,nimeni nu te poate rani ...
Ma ridicam,incarcam arma,si cu ea in spatele meu ma proteja.Alergam ,blindat de gloante parca eram.Treceam si alergam...treceam si alergam..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu