Lacrimi ale sufletului
Draga tata,iti trimit aceasta scrisoare pamanteana.Sunt sigur ca la tine o sa ajunga si citita.Vreau sa-ti zic ca ,te iubesc foarte mult,inca ai ramas in mintea si sufletului meu.Daca te-ai intoarce ,dar vars rauri de lacrimi ...in amintirile cand te imbratisam .Imi este dor de tine ,tatal meu...De cand ai plecat,tata,sunt tot mai prifund,tot mai inchis in suflet si fara a avea cheia...Nu mai am cuvinte,ci doar fapte ce in fiecare zi ,se vede iubirea fata de tine.De ce mi-tea luat Dumnezeu chiar atunci cand aveam nevoie de tine ? De ce ???!!! Te vad in poze doar in poze..din tot sufletul as vrea sa te vad in viata,sa te strang la piept ! Dar D-zeu mi-tea luat prea devreme..mult prea.Iti cer ca tu sa fi langa mine,sa ma protejezi de partea rea..sa ma iubesti,ca atunci cand erai in viata.Ai plecat departe ..si pe mine m-ai lasat aici.De ce...? Doamne,iti cer ca sa mi-l dai inapoi ,imi dau viata luptandu-ma pentru el..imi dau zilele,imi dau sufletul tot.Dar...Tu,nu vrei,nu vrei ca mi-l inapoiezi pentru ca ...ar exista multe motive.Dar Doamne,stiai ca eu am crescut fara el ? Stiai cat de mult am suferit ,plans,dureri in suflet am avut ? Pe drum mergeam cu capul in jos,stiai asta ? Dar asta e tata,nu vrea,vei ramane acolo,pentru ca o sa vin si eu.Nu va dura mult...
Iti scriu aceste versuri in lacrimi si durere,
Cu drag , Omul fara chip.
